Pe măsură ce în acest an, pe 20 octombrie, urmează să aibă loc un referendum pentru aderarea Moldovei la UE, multe părți interesate par să abordeze acest proces crucial prin prisma unei optici divide et impera. Unii analizează situația acestei mici, dar curajoase republici, referindu-se la pendularea sa aparent permanentă între Vest și Est (o abordare ideologică), alții o examinează prin prisma unei țări nesustenabile economic în următoarele decenii. Sunt abordări rezonabile, s-ar putea argumenta. Însă, dincolo de dilema ideologică versus economică, există încă pseudo-cercetători care reduc Moldova la o problemă care își are rădăcinile în autodeterminarea etnică și poate în autoconservare. O abordare exagerată, dacă nu ar fi fost în discuție încă din anii ’70, de la apariția Homo Sovieticus.
Să ne referim la această abordare, deoarece reapare acum, în mijlocul referendumului pentru UE. Și unde reînvie? În inima Bruxelles-ului, într-o „cercetare minuțioasă”, sau cel puțin destul de lungă, realizată de Oleg Ignatov, intitulată „Moldova Divided: Easing Tensions as Russia Meddles and Elections Approach” (Moldova divizată: atenuarea tensiunilor pe măsură ce Rusia se amestecă și se apropie alegerile), publicată de International Crisis Group pe site-ul său.
Cineva ar putea crede că articolul este menit să fie un semnal de alarmă cu privire la faptul că „pe măsură ce Moldova s-a orientat către Vest după invazia totală a Ucrainei de către Rusia, a adoptat și o abordare mai dură față de două regiuni – Transnistria separatistă și Găgăuzia autonomă – care au căutat sprijinul Rusiei”. De asemenea, ar putea fi considerat un semnal că „tratarea dură a Transnistriei și Găgăuziei de către guvernul moldovean a dus la tensiuni interne mai mari”. După cum se poate citi, un apel, undeva acolo, la respectarea drepturilor minorităților.
Câteva cuvinte despre autorul, cercetătorul Oleg Ignatov. Este analist senior pentru Rusia la International Crisis Group și a lucrat anterior ca consultant politic la Centrul pentru Politici Curente din Moscova. Acest centru este condus de Alexey Chesnakov (fost șef al departamentului de planificare informativă și analitică al Administrației Prezidențiale a Rusiei, fost președinte al Prezidiului Consiliului Public al Consiliului General al partidului politic „Rusia Unită”, respectiv fost secretar adjunct al Consiliului General al partidului „Rusia Unită”, care susține politicile lui Vladimir Putin și care a fost lider de partid în timpul președinției lui Dmitri Medvedev). De asemenea, la fel ca Alexey Chesnakov, Oleg Ignatov a lucrat pentru partidul politic „Rusia Unită” ca consultant politic. S-a transformat autorul dintr-un susținător al „Rusiei Unite” într-un apărător al drepturilor minorităților din UE?
Oleg Ignatov se prezintă ca fiind cel care dorește să contribuie la găsirea de soluții pentru ca Republica Moldova să nu fie deviată de la drumul său de aderare la UE, folosind cuvinte care subliniază faptul că Transnistria și Găgăuzia sunt folosite de Federația Rusă pentru a destabiliza Republica Moldova și a bloca aderarea la UE. Și, folosind acest limbaj pro-Moldova, mai târziu în text, autorul sugerează că locuitorii acestor două regiuni sunt „victime” ale acțiunilor răzbunătoare ale guvernului de la Chișinău și că, de fapt, Chișinăul este de vină pentru „tensionarea relațiilor” dintre autoritățile centrale și liderii acestor două regiuni separatiste/autonome.
Evident, Oleg Ignatov nu ar fi putut convinge cu acest tip de argumente dacă ar fi raportat constructiv și echidistant la modul în care Chișinăul acționează pentru a sprijini populația din Transnistria și Găgăuzia! Probabil de aceea, Ignatov aplică o rețetă bine cunoscută a propagandiștilor ruși – utilizarea știrilor false!
Deoarece nu poți critica munca unui om fără a aduce dovezi, iată câteva dintre (numeroasele) idei (de citit borderline fake news) promovate de Oleg Ignatov în articolul său:
În primul rând, încearcă să inducă ideea că „mulți oficiali europeni și ai UE” nu ar fi de acord cu ideea exprimată de șeful diplomației europene Josep Borrell, care a menționat că „Moldova ar putea urma modelul Ciprului, stat membru al UE încă divizat – să adere la bloc mai întâi, apoi să încerce să-și rezolve diviziunea”, atunci când a răspuns la o întrebare despre faptul că „Transnistria ar putea complica drumul Moldovei către aderarea la UE”. Oleg Ignatov nu indică câți sau cine anume sunt acești oficiali europeni și ai UE, nici nu indică o sursă bibliografică concretă, unde ar putea fi găsite aceste referințe. El menționează doar un interviu cu un „oficial european de rang înalt”, care ar fi fost realizat în martie 2024, de International Crisis Group, site-ul pentru care lucrează și care publică analiza sa. Un jurnalist sau cercetător respectabil ar argumenta că acest tip de referință nu este o abordare deontologică (citarea unor surse independente sau clar indicate).
În al doilea rând, autorul ridică problema privării de libertate a cetățenilor din Transnistria, susținând că „în martie 2023, Parlamentul Republicii Moldova a interzis cererile politice pentru separarea Transnistriei de restul Moldovei, făcându-le pedepsibile prin închisoare”. De fapt, legea adoptată de Parlamentul Moldovei nu se referă la „cererile politice pentru separarea Transnistriei”, ci la completarea Codului Penal cu prevederi care incriminează actele legate de infracțiunile de spionaj și trădare: inițierea, organizarea sau înființarea de structuri informative ilegale, instigarea altor persoane la săvârșirea de acțiuni care prejudiciază suveranitatea, independența, inviolabilitatea teritorială, securitatea statului sau capacitatea de apărare, acțiuni (nu „cereri politice”) desfășurate cu scopul de a separa o parte a teritoriului Republicii Moldova, precum și distribuirea de informații care incită la astfel de acțiuni. În încercarea de a descrie o stare de teamă pe care legea respectivă ar induce-o în Transnistria, Oleg Ignatov citează faptul că „oficialii de facto de rang înalt ai Transnistriei se tem că ar putea fi arestați și nu mai îndrăznesc să părăsească regiunea”, fără a menționa însă cine sunt acești oficiali. El citează doar un „oficial transnistrean”, care nu a spus că se teme de arestare, ci doar că „Moldova refuză să ne explice [transnistrenilor] cum intenționează să aplice legea și nu răspunde la solicitările noastre”. Oleg Ignatov face din nou referire la un interviu care ar fi fost realizat în februarie 2023 de International Crisis Group, site-ul unde lucrează jurnalistul și care publică analiza sa, deci din nou nu surse independente sau clar indicate.
Mai mult, deși Oleg Ignatov induce ideea că legea se referă la „cererile politice pentru separarea Transnistriei de restul Moldovei, făcându-le pedepsibile prin închisoare”, chiar și o sursă bibliografică citată de autor contrazice această încercare de dezinformare a cititorilor – sursa se referă doar la faptul că „Chișinăul și Tiraspolul au evaluări diferite cu privire la legea moldovenească privind separatismul, Interfax, 17 februarie 2023”. Oleg Ignatov insistă asupra criticii sale referitoare la așa-numita „lege a separatismului”, citând „critici vehemente din partea OSCE” privind adoptarea acestei legi. În acest sens, Ignatov își susține argumentele folosind ca sursă de informație doar un document neoficial intitulat „Comentarii privind incriminarea ‘separatismului’ și a infracțiunilor penale conexe în Moldova”! Acestea sunt doar comentarii făcute de experți civili, bazate pe „o traducere neoficială în limba engleză a amendamentelor la Codul Penal, oferită de Misiunea OSCE în Moldova”. În ceea ce privește „diplomații occidentali la Chișinău” care ar fi criticat legea în cauză, din nou nu menționează cine sunt aceștia, indicând doar că editorul său a intervievat un „diplomat european la Chișinău”. Toate acestea fără a oferi numele diplomatului sau a indica unde poate fi accesat acest interviu.
De-a lungul articolului, Oleg Ignatov încearcă să deplaseze atenția spre ideea unei stări de asediu, pretins generată de guvernul de la Chișinău și îndreptată împotriva cetățenilor din Transnistria. Oleg Ignatov susține că Moldova refuză accesul în țară rezidenților transnistreni care nu dețin pașaport moldovenesc, chiar dacă aceștia călătoresc cu pașapoarte emise de Rusia, Ucraina sau România. În încercarea de a-și argumenta afirmația, Oleg Ignatov aduce în discuție cazul „Aleksandr Navaric, un fost oficial de facto transnistrean cu pașaport rusesc, care a încercat să se întoarcă acasă”, și folosește ca sursă un articol intitulat „Cetățean transnistrean nu a fost lăsat să intre acasă la aeroportul din Chișinău, Novosti Pridnestrovya, 16 ianuarie 2024”. Autorul nu indică site-ul unde poate fi accesat articolul menționat și, bineînțeles, sursa nu poate fi identificată dacă este căutată pe Internet. Situația se repetă atunci când autorul exemplifică prin cazul „Anna Mamei, un judecător din Tiraspol cu cetățenie rusă”, unde indică ca sursă: „Autoritățile moldovene au deportat-o pe șefa judecătoriei orașului Tiraspol, Anna Mamei, Novosti Pridnestrovya, 23 ianuarie 2024”.
Insistând pe ideea împingerii Tiraspolului într-un punct fără întoarcere, Oleg Ignatov face referire la faptul că, la începutul anului 2024, Chișinăul a anulat scutirea de taxe pentru afacerile transnistrene la exporturi, punând capăt unei înțelegeri de 25 de ani. În acest sens, citează un oficial moldovean de rang înalt, care a declarat: „Nu putem tolera două regimuri diferite: companiile moldovenești respectă regulile, în timp ce companiile transnistrene nu o fac. Vrem să le facem [transnistrenilor] să înțeleagă că aceasta este singura cale posibilă în viitor dacă dorim să aderăm la UE și ei vor să continue să aibă acces la piața unică a UE”. Nimic neobișnuit, s-ar putea crede, însă Oleg Ignatov susține că această decizie este motivată de intenția Chișinăului „de a forța Transnistria să se conformeze regulilor care ar face viața mai scumpă pentru firmele și consumatorii de acolo”, citând din nou „oficiali moldoveni” care ar fi spus asta. Oleg Ignatov nu indică numele „oficialilor moldoveni” și nici o sursă bibliografică unde cineva interesat ar putea afla cine sunt acești oficiali. Așa cum ne-am obișnuit deja, se referă doar la interviuri cu așa-zișii „oficiali moldoveni din Chișinău, Bruxelles și Washington”, care ar fi fost realizate în perioada noiembrie 2023-aprilie 2024 de International Crisis Group. Așadar, din nou nu surse independente sau clar indicate.
Ignatov își mută argumentul legat de „dreptul la liberă circulație” către un aparent „argument economic”, invocând faptul că autoritățile moldovenești au cerut ca unele firme transnistrene, inclusiv una dintre cele mai mari angajatoare din regiune, Uzina Metalurgică din Moldova, să plătească pentru prima dată taxe de mediu la bugetul moldovenesc. Ceea ce Ignatov nu spune este faptul că Oficiul pentru Reintegrare al guvernului de la Chișinău a declarat că aplicarea integrală a taxelor pentru poluarea mediului pentru toți agenții economici din Republica Moldova este obligatorie pentru crearea unor condiții de concurență echitabile.
Mutându-și atenția către Găgăuzia, Oleg Ignatov susține că tensiunile au escaladat după alegerea Evgheniei Guțul ca guvernator regional, în mai 2023. Nu este un secret, nici măcar pentru autor, că ea este protejata lui Ilan Șor, sancționat de UE și SUA ca agent rus, și că aceasta s-a întâlnit cu Vladimir Putin în timpul unei vizite la Moscova, unde a acuzat autoritățile moldovenești de uzurparea puterilor regiunii autonome. Ignatov susține că victoria lui Guțul a fost rezultatul faptului că toți candidații erau pro-ruși și împotriva integrării europene. Această afirmație nu este susținută de nicio dovadă. Pe lângă asta, autorul nu reușește să prezinte realitatea nici de această dată – printre candidați erau de fapt oameni care pledau anterior pentru normalizarea relațiilor dintre Comrat și Chișinău, persoane care erau considerate a avea o abordare echilibrată față de această relație fragilă. Prin susținerea acestui argument și afirmând că toți candidații erau pro-ruși, Ignatov încearcă să inducă ideea că populația din Găgăuzia nu este în favoarea aderării Moldovei la UE. Mai face un pas înainte și invocă faptul că „mulți alegători din Găgăuzia sunt probabil să se abțină sau să își exprime votul împotriva aderării la UE”. Acest lucru poate fi adevărat într-o anumită măsură, dar autorul nu își susține afirmațiile citând vreun sondaj realizat în Găgăuzia.
Și marșul pseudofaptelor continuă pe tot parcursul articolului. Doar un ultim exemplu: deși autorul citează faptul că „populația este în mare măsură împotriva noii orientări de politică externă a președintei Sandu”, Oleg Ignatov nu indică nicio sursă sau niciun sondaj realizat în acest sens în Găgăuzia.
Această pseudo-analiză a lui Oleg Ignatov este doar o colecție de opinii, bine puse în scenă pentru a părea legitime, și cel mai probabil cu scopul unic de a arunca umbre de îndoială asupra unui guvern moldovean curajos care nu a făcut altceva decât să încerce să reziste la o amenințare multiplă, venită de data aceasta doar din Est – un război în Ucraina vecină și un invadator hibrid, Federația Rusă. Să nu ne facem iluzii – Rusia nu a invadat Moldova așa cum a invadat Ucraina, dar invadează de mult timp spațiul său informațional. De această dată o face din Bruxelles, din inima Europei.
Sursa: Eureporter.co
