Incertitudinile politice și de securitate la nivel internațional, după alegerea lui Donald Trump pentru nou mandat la Casa Albă, au crescut enorm. Noua administrație americană nu mai vrea să suporte costurile de război ale Ucrainei în confruntarea cu Rusia, iar șansele Ucrainei de a rezista sunt puse sub semnul întrebării.
Republica Moldova încearcă să se adapteze la noile realități, iar mișcările sale demonstrează o combinație de nervozitate și lipsă de curaj.
Reluarea discuțiilor cu Rusia pentru continuarea livrărilor de gaze naturale pentru Transnistria, și după 1 ianuarie, par a fi o măsură precaută din partea autorităților moldovenești în cazul unui colaps pe frontul ruso-ucrainean. Tentativa de a păstra Transnistria pe linia de plutire, într-un moment în care ar putea fi forțată să revină în limitele constituționale, ridică semne de întrebare asupra naturii relațiilor actuale ale autorităților moldovenești cu cele de la Kremlin.
Pe durata întregului mandat al PAS, puterea politică de la Chișinău a oferit șanse multiple regimului de la Tiraspol de a-și menține stabilitatea economică și s-a oferit voluntar ca suport al regimului separatist. Același lucru se întâmplă și acum. Deși formal acest sprijin este justificat prin nevoia de a preveni o criză umanitară în stânga Nistrului și de a păstra prețurile la energie scăzute, acordurile recente par să perpetueze o dependență economică și politică față de Rusia.
Republica Moldova și Ucraina au reușit să stabilească un acord informal pentru menținerea livrărilor de gaze naturale rusești către Transnistria, chiar și după expirarea contractului de tranzit cu Gazprom la sfârșitul anului 2024. Ministrul Energiei, Victor Parlicov, merge în Rusia pentru a discuta detaliile importului către regiunea transnistreană.
„Există soluții alternative identificate privind modul în care gazul ar putea ajunge în Transnistria. Singura rută alternativă viabilă este să fie livrat gazul prin Turcia și prin gazoductul transbalcanic, în regim revers, spre Transnistria”, spune ministrul, dar nu a explicat de ce aceste soluții nu pot fi extinse pentru surse de gaze non-rusești. Se pare că Republica Moldova s-a deprins cu statutul său de cerșetor, iar expresia „fără gaze, dar fără voi” nu mai e de actualitate.
Curios este și faptul că noile conducte TurkStream și Blue Stream, prin care Rusia exportă gaze în Turcia și Balcani, evită în totalitate Ucraina, astfel că este de neînțeles ce rol joacă Ucraina în acest scenariu.
Această dinamică ridică întrebări legate de strategiile pe termen lung ale Republicii Moldova. Este acest acord cu Rusia o încercare de a preîntâmpina eventualele negocieri de pace dintre Rusia și Occident? Republica Moldova încearcă să își asigure o poziție mai favorabilă în cazul unor schimbări geopolitice majore?
Nu vom ști foarte curând dacă autoritățile moldovenești sunt preocupate acum de eventualele negocieri de pace și implicațiile lor asupra Republicii Moldova. Putem deduce doar din anumite frânturi și tendințe în diplomația moldovenească. Dar, dacă acest lucru ar fi valabil, Republica Moldova ar trebui să fie preocupată, în cel mai serios mod, de includerea sa în negocierile de pace ale Occidentului cu Rusia. Păstrarea Transnistriei ca o enclavă între Republica Moldova și Ucraina, într-un spațiu care se vrea integrat în Uniunea Europeană și cel Nord-Atlantic, ar fi un factor de risc și instabilitate. Logic ar fi ca Transnistria să facă parte din orice scenariu prin care Rusia să fie impusă să se retragă din acest teritoriu în schimbul păcii.
Principalul partener al acestor discuții trebuie să fie Ucraina, țară direct interesată de acest subiect, la fel și Uniunea Europeană. Încheierea unui păci cu Rusia va impune o nouă linie de demarcație în Europa, iar păstrarea enclavelor ar fi un risc prea mare, care va transforma Republica Moldova, de rând cu Ucraina, într-o zonă tampon între Rusia și Occident.
Principalul partener al Republicii Moldova în aceste discuții ar trebui să fie Ucraina, alături de Uniunea Europeană. O eventuală pace cu Rusia va impune o nouă linie de demarcație în Europa, iar nerezolvarea statutului Transnistriei ar transforma Republica Moldova într-o zonă tampon între Rusia și Occident.
Pentru cine trag clopotele, Mitică?
