Efectele deciziei lui Andrei Spînu sunt greu de prevăzut. Politica nu este un joc de șah în care poți să socoți impactul mutării tale pe câteva etape înainte. Pe de o parte, poate fi o „mișcare politică matură”, cum au zis unii comentatori, pe de altă parte, poate servi drept „exemplu pentru clasa politică”…
Toate astea pot fi adevărate, însă pentru mine gestul lui Andrei trezește în primul rând niște reacții puternice de empatie.
Decizia lui nu e atât un calcul politic, pregătirea de alegerile de anul viitor sau dorința de a da o lecție „clasei politice”, cât o reacție normală, omenească, a unei persoane care a fost supusă unei presiuni enorme și unei campanii de denigrare publică care greu poate fi suportată. Da, în politică trebuie să ai rezistență, dar una e să ai obrazul gros și botul plin de puf (am avut politicieni din ăștia cât duce trenul), și cu totul alta e să vrei să faci politică onestă cu un partid construit de o echipă bazată pe voluntariat și bune intenții.
Eu l-am cunoscut pe Andrei Spînu atunci când am fost invitat în echipa Natalia Gavrilița PM la guvern. Și pot să vă spun că am descoperit un om bine intenționat, cu viziune clară despre ceea ce are de făcut, și cu o capacitate mare de muncă. Dar și un politician ambițios, care nu ezita niciodată să insiste asupra punctului lui de vedere.
Am avut și divergențe, dar astea făceau parte din concurența normală a domeniilor de activitate ale guvernului. Mi-aș fi dorit, de exemplu, să promoveze proiectul Casei Sociale a Constructorilor sau să susțină mecanismul de subvenționare a creșterilor salariale pe care l-am propus în 2022.
Plecarea lui Andrei Spînu din guvern (și, posibil, pe o anumită perioadă, din politică) nu este însă legată de aceste aspecte. Este o ieșire de onoare din scenă a unui om care a fost supus unor atacuri constante. O ieșire care nu este o mare surpriză, dar care pentru mine se lasă cu regretul că nu am știut să-l susținem în lupta inegală cu bârfologii și zvoniștii.
Mă împacă totuși gândul că Andrei va avea mai mult timp pentru familie în următoarea perioadă și va regăsi echilibrul de care are nevoie.
Iar timpul le va pune pe toate la locul lor, pentru că timpul nu e doar un doctor bun, dar și un judecător, uneori injust, dar totuși bun.
Marcel Spătari,
Fost Ministru al Muncii și Protecţiei Sociale al Republicii Moldova.
